-
Articole recente
Începuturile social-democraţiei româneşti
Ideile socialiste au pătruns în Principatele Române prin intermediul tinerilor care îşi făceau studiile în străinătate, transferul de idei făcîndu-se mai ales pe filiera franceză, datorită predilecţiei pentru cultura franceză. Mai ales după revoluţia de la 1848, ideile socialiste au fost propagate prin intermediul presei muncitoreşti şi socialiste, reprezentate de Telegraful român (1865), Analele tipografice (1869), Uvrierul şi Lucrătorul român (1872). În jurul acestor publicaţii s-au format cercuri socialiste, în cadrul cărora s-au afirmat personalităţi ca Titus Dunca, Zamfir Arbore, fraţii Ioan şi Gheorghe Nădejde.
PSDR a salutat Marea Unire din 1918, solicitând democratizarea ţării şi transformarea ei într-o societate socialistă. În decembrie 1918, PSDR şi-a schimbat denumirea în Partidul Socialist, dar din rândurile sale s-au desprins mai multe facţiuni şi grupuri disidente. Congresul din 7 mai 1927 a hotărât centralizarea întregii mişcări socialiste prin constituirea Partidului Social-Democrat (PSD), iar printre membrii săi se numărau George Grigorovici, Constantin-Titel Petrescu, Ilie Moscovici, Serban Voinea, Iosif Jumanca, Ioan Flueraş, Ştefan Voitec, Lotar Rădăceanu, Theodor Iordănescu, Ion Pas.
După Revoluţia din 1989, perioada de tranziţie de la comunism la democraţie a fost gestionată, în mare parte, de partide cu vocaţie social-democrată. Din punct de vedere cronologic, primul partid social-democrat apărut pe scena politică românească după căderea vechiului regim a fost Partidului Social Democrat Român (17 ianuarie 1990). PSDR s-a declarat continuator al social-democraţiei româneşti interbelice. Beneficiind de legitimitate istorică, PSDR nu a reuşit, însă, să obţină şi o legitimitate electorală aptă de a-l face să exercite o influenţă semnificativă asupra actului de guvernare. După o alianţă temporară cu CDR, PSDR s-a aliat cu PD în 1995 în vederea participării la alegerile parlamentare din 1996. Noua alianţă, Uniunea Social Democrată a participat la guvernare în cadrul coaliţiei CDR-USD-UDMR, dar existenţa sa a fost de scurtă durată, până în 1999.
-
Get the Flash Player to see the wordTube Media Player.
Social – democratia moderna sustine:
• O economie de piata sociala (economie mixta), cu prevederi legale pentru protejarea muncitorilor, consumatorilor si intreprinzatorilor mici
• Sustinerea comertului etic si echitabil, bazat pe dialog, transparenta si echitate, ca alternativa la principiul liberal al liberului schimb
•Un sistem extensiv si complex de protectie sociala pentru a contracara efectele saraciei si pentru a proteja pe cei care nu pot sa lucreze intr-un sistem de piata libera (somerii, tinerii, pensionarii, etc)
• Un sistem de taxare progresiva, pentru a redistribui venitul in societate
• Sisteme publice de invatamant si sanatate, finantate de catre stat
• Conditii minime garantate prin lege pentru muncitori (salariu minim, protectie impotriva concedierii necinstite, etc.)
• Protectia mediului si suveranitatea principiului sustenabilitatii si a dezvoltarii durabile
• Multiculturalism, drepturile minoritatilor, si o politica relativ deschisa fata de migratie
• Sustinerea drepturilor sociale ca extensie complementara si modernizatoare a drepturilor omului
• O politica sociala seculara si progresiva
• O politica externa care suporta promovarea democratiei, pacifism si, unde este posibil, multilateralism.
